Români, treceți Prutul!
Așa a spus Ion Antonescu în 1941… sau cel puțin așa am învățat noi la școală. Asta printre alte minciuni care ni s-au tot spus. De fapt ordinul a fost „Ostași, vă ordon: treceți Prutul!”.
Vă voi aduce mai aproape de adevărul istoric, adevăr care a fost ignorat, fie cu bună știință, fie din neștiință. Voi deconspira aici ceea ce ne-a fost ascuns de ani de zile, din motive mai mult decât simplu de înțeles. Read more…
Cine e Osama?
Știm cu toții că Osama Bin Laden a fost agent CIA și nu cred că numai o dată am auzit cum că americanii știau despre atacurile de la 11 septembrie sau că Bin Laden ar lucra de fapt pentru ei, într-un plan masonic de a cuceri țările arabice, dând motive americanilor să le atace. Povestea reală nu o știu decât foarte puțini oameni din lume; ce vă voi prezenta aici este varianta cunoscută ca fiind cea mai aproape de realitate.
V-ați întrebat vreodată dacă nu cumva Bin Laden este un personaj inventat? Un personaj inventat pentru a putea da vina pe cineva care nu există, care nu e niciodată prins, care pote fi acuzat tot timpul pentru orice act terorist, oferind astfel motiv americanilor de a ataca statele arabe, unul după altul, pentru a-și testa noi arme, pentru a crea noi generații de consumatori, dominând astfel cât mai mult posibil? Acesta e adevărul: Bin Laden nu există! El a fost inventat de CIA cu mulți ani în urmă, în cadrul unui plan foarte bine pus la punct. Urmează să relatez foarte multe lucruri STRICT SECRETE! Lucruri care nu sunt nici măcar în Wikileaks.
Unde? Când? De ce?
Totul a început în 1998. Era un moment de relativă pace mondială și americanii nu prea mai luptau pe nicăieri. Se bucurau de vacanțe, reconstruiau țara, ridicau sateliți, extindeau internetul. Unul din planurile guvernamentale era reconstruirea unor ambasade americane, pentru a putea duce în anumite țări mai mulți oameni, mai multă logistică, mai mult echipament. Totul trebuia făcut în așa fel încât motivele reale să nu poată fi nici măcar bănuite de cineva. Au recurs la ultima soluție, care ascundea complet ideile de la care au pornit: și-au bombardat propriile ambasade. Da, americanii și-au bombardat propriile ambasade! În acest fel le-au putut reconstrui, exact așa cum aveau ei nevoie.
Pentru toate acestea, aveau nevoie de un vinovat, de unul care să nu poată fi găsit. Așa a fost inventat Osama Bin Laden, împreună cu organizația Al Qaeda, pe care aveau să o declare ca fiind extinsă în întreaga lume, putând astfel justifica orice mișcare, oricând.
9/11 vs Bin Laden
După cum se știe, la acea dată Bin Laden a deturnat 4 avioane pe care le-a folosit pe post de rachete vii: două la World Trade Center, unul la Pentagon și celălalt ar fi trebuit să ajungă la Casa Albă. Adevărul este că totul a fost orchestrat chiar de către americani, ceea ce numim astăzi act terorist fiind de fapt un masacru, făcut de către americani către americani. Probabil că se auzea vreun imn masonic în avioane înainte de a se opri în acele clădiri.
Sunt o grămadă de teorii ale conspirației, o grămadă de oameni care au studiat detalii, în baza înregistrărilor reale. Pe scurt, la WTC se poate vedea disconcordanța dintre explozia avionului și a clădirii, la Pentagon paguba e prea mică pentru a fi fost produsă de un avion și despre al patrulea avion sunt doar speculații; interesant e că s-a prăbușit fix ăla care trebuia să ajungă la Casa Albă.
Cum a fost implicat Bin Laden în toate astea? Foarte simplu… era țapul ispășitor numărul 1 pentru orice chestie „mai serioasă”. Soldatul perfect Chuck Norris a regizat totul, s-a ocupat personal de atacuri, având grijă ca totul să fie fără urme. Televiziunea a fost ușor de manipulat. Am dezvăluit în alt articol despre legătura dintre el și Băsescu. Acum știți cine s-a ocupat de manipulat televiziunea. A fost de ajuns să spună „Să îți fie rușine, Bin Laden!”, că a și fost preluat de toate posturile. Mai ales după ce a dus spre investigare filmele cu Osama recunoscând atentatul și i s-a spus că sunt originalele lui Dinu Patriciu.
Cucerirea orientului
Aceste motive fiind îndeajuns, a început invazia. Cu țări ca Afganistan sau Pakistan a fost ușor. Când au vrut Irakul, și-au amintit că Saddam era dictator și l-au spânzurat.
După 10 ani, cu ajutorul și măestria lui Chuck Norris și Traian Băsescu, au făcut din omul fictiv Osama Bin Laden cel mai căutat om de pe pământ, vinovat de toate relele și acuzat de orice ar fi putut fi act terorist sau atentat. După acești 10 ani, poporul american a dovedit că poate fi un popor salvator, cucerind astfel și țările în care nu aveau acces.
Urmează Iran; acolo va fi delicat, ei au putere nucleară. Între timp va învăța Chuck Norris să îi dezarmeze telepatic.
Moartea lui Osama
Așa e, Osama trebuia omorât. S-au cheltuit foarte mulți bani, care trebuiau justificați. O slujbă religioasă inexistentă, un cadavru aproape imposibil de identificat și un nou succes pentru Chuck Norris. Restul puteți vedea la televizor.
Nota autorului: această poveste reală este fictivă.
Eram tare, eram șmecher… să fi tot trecut 10 ani de-atunci, dar important e că eram șmecher. Țipam la toată lumea și rezolvam în timp record orice. Devenise un mod de viață de care eram mândru. Îmi spuneam într-una „dacă te porți frumos cu ei, te iau de fraier; mai bine să creadă că ești nebun și te vor lăsa în pace”. Știam la cine trebuie țipat și la cine nu. În modul ăsta îmi păstram prietenii și reușeam să mă impun cu ușurință în fața oricui. Eram viteaz, nu încape îndoială.
Nu am avut timp să adun „rezultatele” țipatului meu, întrucât am plecat din țară, dorința primordială a mai oricărui român în ace perioadă. Am început să cunosc alți oameni, mi-am făcut alți prieteni. Nu mai eram în poziția de a țipa pentru a rezolva mai orice; trebuia deodată să rezolv problemele folosind „vorba bună”. Tupeul era în continuare acolo, continuam să spun verde în față lucrurile, doar că nu mai țipam; le spuneam cu calm, alegându-mi cuvintele și în mod ciudat reușeam să rezolv problemele la fel de bine ca înainte, doar că mi se mai și zâmbea la urmă. Era un progres…
Mai târziu mi-am dat seama de cât de important este un cuvând spus cu calm; am realizat ce putere mare poate avea. Spus și ales așa cum trebuie, un cuvânt poate duce la reacția sau rezultatul dorit fără probleme. Poți lăsa în urmă un om frustrat, poți face un om să te ajute cu zâmbetul pe buze sau îl poți face să se simtă al naibii de vinovat. Poți chiar opri un om din înverșunarea lui împotriva ta, dintr-un moment în care nu poate face altceva decât să țipe.
Au trecut anii și nu realizez exact când s-a produs schimbarea. Cert este că nu îmi mai place să țip, prefer să zâmbesc și asta mă face să mă simt mai bine. Încă am o problemă la persoanele care țipă, mai ales la alea care țipă fără oprire, care consideră că așa rezolvă orice, așa cum făceam eu acum 10 ani. Când se întâmplă asta, prefer să mă retrag, îmi amintesc de mine și știu că lupt pentru o cauză pierdută, cel puțin pentru un timp.
Acum nu mă mai simt motivat nici să zâmbesc…
Puiul si-a dorit sa treaca strada, dar…
Puiul a crezut ca poate trece strada fara probleme, dar…
Puiul s-a angajat in traversare, dar…
Puiul a crezut ca e mai usor sa treci strada in doi, dar…
Puiul si-a dat seama ca e intr-o cutie, dar…
Puiul a crezut ca ii va fi mai bine daca va trece strada, dar…
Puiul s-a si vazut de cealalta parte a strazii, dar…
Puiul vedea peste strada atat de multe lucruri pe care si le-ar fi putut dori, dar…
Puiul era mai pregatit ca niciodata sa treaca strada, dar…
Puiul a facut tot ce putea ca sa iasa din cutie, dar…
Puiul a crezut in cine i-a spus ca il va ajuta sa treaca strada, dar…
Tot ce si-a dorit puiul era sa treaca strada, dar…
Vine vine primavara
Se asterne-n toata tara
Floricele pe campii
Hai sa le-adunam, copii
Creste creste iarba verde
Ciocarlia-n nori se pierde
Haideti s-ascultam copii
Al ei cantec din campii
Cucu cucu striga tare
Picpalacul-n lunca sare
Mieii zburda pe campii
Haideti sa-i vedem copiï
Moș Crăciun a făcut infarct! E adevărat, am văzut la televizor. Cel puțin anul acesta va sta cuminte în casa lui și ne va lăsa în pace. În schimb…… îi va ține locul o blondă… hmmmmm….. am văzut cum se antrena la partea cu intratul pe horn. Ce păcat că nu am horn acasă, ar fi putut trece și pe aici. Poate fac unul și îl atârn pe geam… Bleah, ce prostii vorbesc; nu îmi trebuie nici o blondă și nici în „Moșul” nu mai cred de mult. Oricum, ideea de bază e că a făcut infarct…
Nu știu… și nu mai știu nimic… Nu știu și totuși știu că nu-ți pasă. Îți place să spui că da, că îți pasă. Îți place să cauți scuze. Îți place să arăți că ești victima în tot ce se întâmplă. Știu că sunt lucruri care de multe ori mă depășesc, cum ar fi anumite comportamente…
Mă aflu în impas, în impasul de a nu ști ce e bine și ce e rău. Mă aflu la momentul în care nu mai știu ce e rău; atât de mult l-am lăsat să treacă pe lângă mine, încât l-am uitat. Simt că m-a acaparat, că m-a copleșit… și totuși nu îl văd, nu știu unde e. Nu îl văd cum vine, nu îl simt când e, nu-l voi fi văzut plecând. Mă lasă să îl simt doar când sunt complet fără apărare. Îl las să stea… și stau și eu. Indiferent. Tu ești bine sau rău?
A trecut o săptămână de decembrie. Începe să se instaureze depresia de crăciun… Daaa, această minunată sărbătoare care mă scoate din minți. Am spus-o în fiecare an și o spun în continuare: „Nu, mulțumesc!”.
„dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung, lasă-mă să curg…”
I cannot sleep, I cannot dream… Listening some music, hoping there’s one more bottle of red wine, which is not… Trying to sleep, trying to sleep, trying to sleep…
Halt the computer, try once more to sleep…
Și s-a trezit deodată. Și-a dat seama că nu mai poate dormi, oricât de obosit ar fi, oricât de mult somn ar avea de recuperat. Gândurile nu îi dădeau pace și îi provocau o stare continuă de agitație. Își mânca degetele din cauza gândurilor și nu reușea să și le alunge, orice ar fi făcut. Avea propriile tabieturi, propriile reguli de a trăi. Orice schimbare, cât de mică, îi dădea o stare inexplicabilă de agitație. I se părea că toată lumea i se întorcea împotrivă, că tot ce se întâmplă e pentru a-l deregla, pentru a-i schimba vreo regulă sau pentru a-i schimba din tabieturi.
Și s-a trezit. S-a trezit, s-a enervat că a făcut-o și a plecat la somn înapoi, cu toate că era convins că nu mai poate dormi. Știa că va avea dureri de stomac din cauza nervilor, dar prefera să și-i facă în loc să se întrebe dacă își avea vreun rost starea de agitație continuă. Știa că e o stare care nu îi face bine, dar contiua să și-o întrețină, cu orice preț.
Și s-a trezit. S-a trezit din cauza aceleiași stări de neliniște, stare pe care o are de câteva luni. Dacă până acum a fost doar un gând, o simte cum se apropie, o simte cum vine pentru a-i schimba totul. Are starea continuă de agitație pentru că nu îi place să nu aibă controlul absolut. Știe că poate controla schimbarea, știe că o poate ocoli. Știe și că refuzând schimbarea, tot se va schimba totul și asta îl face să își iasă din minți. Oricum ar face, schimbarea va veni peste el.
S-a trezit și a sperat că aceasta va fi acea dată când va fi liniștit, când va fi acceptat deja faptul că a venit schimbarea. Încă nu știe cum va fi, simte că schimbarea va trece peste el călcându-l în picioare. Speră că nu va fi așa, dar în fiecare zi e din ce în ce mai convins că schimbarea nu e ceva bun și pentru că oricum va veni, indiferent de ce va face, de ce decizie va lua, se agită și face lucruri pe care în mod normal nu le-ar face.
S-a trezit și s-a dus la culcare. S-a trezit fără să își dea seama că ar trebui să îmbrațișeze inevitabila schimbare, s-a trezit deodată… și s-a dus la culcare.
